COLEGIUL CENTRAL al
ANTRENORILOR de BASCHET

COLEGIUL CENTRAL AL ANTRENORILOR – LICENȚA ”B”

Cursuri video

Vizualizeaza aici cursuri video licenta B

Descarca versiunea pentru imprimanta

Elementele la care se face referire in continuare sunt insotite de recomandari specifice pentru varsta de 14-16 ani, cu unele particularitati pentru 14 ani si 15-16 ani

DRIBLINGUL

În învățarea driblingului, pentru aceasta varsta se impun ca prioritati metodice:

• sporirea intensitatii efortului si a complexitatii mijloacelor;
• corectarea greselilor sesizate in executarea elementului;
• adaptarea structurilor folosite in antrenament cu nivelul de pregatire al colectivului si scopul pregatirii.

Obiectivele ce trebuie atinse in instruirea sportivilor la aceasta varsta:

Exercițiile de manuire a mingii (ballhandling) cu referire la învățarea și perfecționarea driblingului trebuie să urmărească următoarele obiective:

• cresterea intensitatii executiilor;
• cresterea complexitatii exercitiilor si prin folosirea a doua mingii;
• folosirea exercitiilor din deplasare (cu una sau doua mingii) pentru apropierea de realitatile jocului.

Indicații metodice generale:

o Se folosesc exercitii de manuirea mingii si pentru corectarea executiei deficitare a driblingului; gradul de complexitate al exercitiilor este sporit de viteza de executie, realizarea executiei in deplasare (viteza), lucrul cu doua mingi si cu partener;

o Pentru învățarea driblingului de contraatac, se va insista in mod special pe folosirea driblingului mediu, in adancime, pe executia tehnica corecta (mana deasupra mingii) si a eficientei;

o Dribling in deplasare: ofera masura controlului asupra mingii si a capacitatii de reactie in timp real a unui jucator. Variatiile de ritm:

• sunt executate in structuri;
• au ca rol marirea distantei dintre atacant si aparator, inselarea aparatorului, eliberarea de presiunea apararii sau pregatirea unei schimbari de directive.
• Se urmarește in executie: franarea accentuata, pozitia joasa in momentul accelerarii, viteza maxima in deplasarea consecutiva incetinirii vitezei.

OPRIRE – PIVOTARE

În legătură directă cu driblingul si deplasarea în teren, jucătorul execută în timpul jocului opriri – plecări (porniri) – pivotări.

Aspecte metodice generale:

• invatarea plecării în dribling open (deschise) se introduce dupa metodica asemanatoare plecării oblice (in cross);
• se insista asupra executarii plecărilor si opririlor corect in orice exercitiu sau structura folosite in antrenament;
• se folosesc opririle intr-un timp si in doi timpi, mai ales in exercitiile folosite pentru aruncarile din saritura si demarcaje, insistandu-se pe pozitia triplei amenintari;
• se folosesc structuri complexe pentru consolidarea pornirilor si opririlor in acelasi exercitiu;
• se folosesc exercitii si structuri ce implica relatia de adversitate pentru consolidarea pivotarilor, offensive si defensive, in conditii similare jocului

PASA

In instruirea pasei la acest nivel de varsta urmarim apropierea de nevoile jocului modern complex. Pasa reprezinta elementul care da masura nivelului de insusire a elementelor de tactica individuala si colectiva in atac.

Pentru categoria U14 – U16, ca procedee de pasare, se folosesc:

• Pasa cu doua maini de la piept
• Pasa cu doua maini de deasupra capului
• Pasa cu o mana de la umar
• Pasa cu o mana din lateral
• Pasa de contraatac (baseball pass)

Toate procedeele vor fi folosite in exercitii si structuri de pe loc, din dribling sau din alergare, pase intinse sau cu pamantul.

Pentru consolidare se folosesc mai intai structurile simple caracteristice invatarii la care se sporeste intensitatea si volumul.

Apoi se trece la executarea de structuri complexe. Pentru cresterea intensitatii se pot urmari numarul de executii in unitatea de timp sau se pot modifica formatiile de lucru pentru marirea densitatii.

Ca prioritati metodice se va avea în vedere:

• Corectarea executiilor deficitare
• Folosirea de structuri corespunzatoare scopului antrenamentului

O parte importanta a procesului de consolidare a paselor este introducerea notiunilor de coordonare in spatiu si timp (“timing” si “spacing”), ce presupun atat executie tehnica corecta a pasei cat si un efort coordonat al primitorulul mingii. Pentru aceasta se vor folosi exercitii si structuri ce presupun miscarea ambilor (pasator si primitor), precedate de efort sustinut (viteza de deplasare si distant parcursa), precum si spre final, introducerea aparatorului semiactiv si activ.

In executia fiecarei pase in exercitii si structuri se va urmari corectitudinea executiei elementului tehnic.

Daca exista greseli de executie, e obligatoriu sa se revina la faza anterioara de instruire, pana la corectarea greselii. La aceasta varsta are loc si invatarea procedeelor de pasare speciale: pe la spate, pe dupa ceafa.

ARUNCAREA LA COS

La aceasta varsta, pentru finalizare se vor folosi atat aruncari din saritura, cat si din dribling sau alergare.

ARUNCAREA DIN SARITURA

Pentru a trece la faza de consolidare a procedeului trebuie ca sportivii sa aiba insusit corect executia aruncarii, tehnica de prindere a mingii si a opririlor, pozitia de tripla amenintare .

Se va insista pe importanta aportului membrelor inferioare la reusita aruncarii, precum si la creerea unei miscari uniforme (fara miscari sacadate sau zvacnite).

In functie de posibilitatile fizice si de bagajul tehnic anterior, pot fi folosite atat aruncarea din punctual maxim al sariturii, cat si cea din urcare, cu conditia executarii corecte a elementelor aruncarii.

In aceasta perioada a instruirii se dezvolta stilul personal de aruncare.

Ca prioritati metodice se va urmari:

• Corectarea elementelor insusite gresit.

Exista mijloace folosite pentru a indrepta anumite deficiente:

• o incarcarea aruncarii si aruncarea cu o mana de pe loc din diferite pozitii (pentru bolta si priza),
• o aruncarea din sezut pe o banca/scaun/masa (pentru izolarea miscarii corecte a mainii),
• o preluarea mingii de pe podea si aruncare de pe loc (pentru priza), folosirea diferitelor material (manusa de aruncare) precum si executia sintetica a aruncarii controlate.

La U14 pentru consolidare, se vor creste intensitatea si volumul executiilor, fara a introduce efortul sustinut inainte de executarea aruncarii (alergari lungi, deplasari pe tot terenul,etc). Se urmareste executarea unui numar mare de aruncari, cu viteza mare, doar in conditiile executiei tehnice corecte.

Simultan se pune accent pe oprire ( într-un timp si în doi timpi) si prinderea mingii ca elemente determinante in reusita aruncarii. Pentru creșterea intensității, se urmareste organizarea formatiilor de lucru (2 pasatori, coloane mai putin numeroase – 2-4 jucatori), numarul de repetari in unitate de timp si exercitii sub forma de concursuri.

Se vor folosi structuri ce contin opriri din dribling sau alergari variate cu oprire, pe distante scurte, cu accent pe viteza de executie.

La U15 se introduce aruncarea de 3 puncte, indiferent de structura sau calitatile de moment ale intregului colectiv. Fiecare jucator trebuie sa treaca prin faza de invatare a aruncării de 3 puncte. Se va insista in exercitii pe importanta sariturii ca parte a aruncarii.

Succesiunea invatarii este:

• o executii de pe loc,
• o din dribling,
• o dribling din alergare usoara pe directia cosului,
• o alergare usoara pe directia cosului prindere si aruncare

În Învățarea aruncării de 3 puncte, se creste viteza de deplasare si apoi se executa aruncarea precedata de deplasari variate.

Pentru consolidarea aruncarii din saritura de 2 puncte se vor folosi exercitii ce presupun deplasari mai lungi inainte de aruncare (alergari, dribling) si se va accentua nevoia de apropiere de conditiile de joc, cu mentinerea unui nivel ridicat al intensitatii.

Ca formă a deplasarilor se folosesc tipurile de deplasari care se regasesc in conceptia de tactica individuala si colectiva specifica fiecarei echipe.

Se vor folosi si antrenamente speciale de aruncari pentru aruncarile din saritura. Acestea trebuie programate in conformitate cu planul de pregatire pe termen mediu si lung. Pot fi pentru corectarea sau imbunatatirea tehnicii de aruncare si vor contine un volum mare de aruncari; se va folosi si metoda analitica pentru izolarea elementelor de tehnica deficitare. Pot fi si antrenamente in care se va controla si natura efortului, numarul de aruncari si de reusite, pentru modelarea pregatirii.

Datorita specificului desprinderii, ca procedeu de aruncare din saritura se va folosi si aruncarea de sub cos cu oprire in unu sau doi timpi (power lay-up). Avantaje oferite sunt posibilitatea fentei, a pivotarii,a pasei, a protectiei mingii, mentinerea echilibrului in timpul aruncarii. Dezavantaje: saritura mai putin inalta, lipsa vitezei de deplasare.

Se foloseste cand atacantul nu si-a depăsit in mod evident aparatorul direct care se afla in lateral sau cand apare jucator la dublaj pentru a impiedica aruncarea.

La executia sa trebuie incurajat contactul cu aparatorul pentru crearea de avantaj si provocarea faultului.

Este caracteristica oricarui profil de jucator.

In momentul opririi trebuie ca umarul sa fie orientat catre cos iar in momentul desprinderii se petrece rasucirea cu pieptul spre cos, care ofera precizie aruncarii si posibilitatea protectiei mingei. Pentru lansarea mingiei spre cos poate fi folosit semicarligul sau aruncarea oferita, in functie de pozitia aparatorului.

ARUNCAREA DIN DRIBLING/ALERGARE

Procedee:

• Cu evitarea inelului (reverse lay-up)
• Pe contre-pied
• Din carlig
• Aruncarea cu bolta (tear drop/Navarro)
• Cu pasire lenta (Serbian lay-up)

Eficienta permanenta a acestor procedee in conditii de joc este data in mica masura de talentul jucatorilor si in mare masura de invatarea corecta a executiei si urmarea succesiunii metodice de invatare specifica oricarui procedeu de aruncare.

TACTICA INDIVIDUALA

Reprezinta modalitatea de punere in valoare a elementelor de tehnica individuala la locul si momentul potrivit.

Eficienta in folosirea elementelor de tactica individuala este data de nivelul de cunostinte de tehnica individuala stapanite de jucator.

Elemente de tactica individuala in atac:

• Depasirea ( 1x1)
• Patrunderea
• Coordonarea in spatiu si timp (spacing/timing)
• Recuperarea

Ca elemente premergatoare invatarii tacticii collective vor fi instruite si relatiile de superioritate numerica, precum si blocajul. Desi ele sunt incadrate ca elemente de tactica colectiva in atac, trebuie sa se regaseasca in pregatirea sportivilor la aceasta varsta, ca mijloc de consolidare a tuturor elementelor de tactica individuala.

Relatia de superioritate numerica reprezinta esenta jocului modern. Aceasta se poate regasi fie in jocul de contraatac sau tranzitie, cat si in jocul pozitional.

Orice actiune ofensiva initiata are rolul de a determina apararea sa genereze un ajutor, iar jucatorii din atac sa speculeze avantajul astfel creat. Acest lucru se poate realize prin “citirea”apararii, luarea deciziilor potrivite si mai ales alegerea procedeului tehnic potrivit pentru momentul respective (finalizare, pasa, etc).

Antrenorul trebuie sa urmareasca prin aceste situatii sa provoace reactiile jucatorilor in conditii de joc, sa ofere solutiile corecte si sa insiste asupra folosirii corecte a procedeelor tehnice in conditiile date.

Pentru a educa jucatorii in aceasta directie trebuie incepute exercitii pe spatii largi, in care se da un avantaj mare atacului (ex. cu aparare intarziata), cu un numar mic de jucatori, pentru a favoriza dezvoltarea treptata a creativitatii si a luarii deciziilor corecte (de exemplu exercitii 2x1, 3x1 pe tot terenul). Se va urmari apoi apropierea prin exercitii de realitatea jocului, evitand situatiile cu aparare statica sau lungirea exagerata a actiunii offensive.

Blocajul la om cu minge (pick&roll si Pick &pop).

Din punct de vedere al tacticii individuale, cand ne referim la blocajul la om cu minge vorbim despre tehnica executiei, folosirea blocajului si tehnica iesirii din blocaj.

In functie de locul unde se executa blocajul, acesta poate fi pe mijlocul terenului (linia mediana – “mid p&r” ) si in lateral, pe o parte, 450 sau mai jos – “side p&r”)

Pentru blocajul pe mijloc exista doua situatii:

• Cand blocajul este asezat anticipat pe o directie: ofera avantajul de a fixa mai bine aparatorul omului cu minge, dar avantajeaza aparatorul celui care face blocajul prin pregatirea anticipata a apararii mingii,
• Cand blocajul este asezat perpendicular pe cos: ofera avantajul surprizei si nu permite apararii sa pregateasca anticipat intampinarea patrunderii, dar nu permite fixarea pentru mult timp a aparatorului mingii.

Blocajul la om cu minge pe centrul terenului poate dezorganiza mai usor apararea prin nedeterminarea anticipata a partii de ajutor si nu favorizeaza un ajutor cu rotatie pe partea mingii.

Pentru blocajul pe lateral, avantajul major creat atacului este ca patrunderea se face prin centrul apararii, oferind posesorului de minge mai multe variante de continuare a actiunii iar pentru jucatorul care iese din blocaj, ofera o parte (1/4 teren) fara ajutor imediat.

In prima instanta, blocajul la om cu minge a fost introdus pentru a crea un avantaj decisiv posesorului de minge, de aceea si acum in prima faza trebuie insistat ca jucatorul posesor de minge pentru care este asezat blocajul sa se foloseasca de el pentru a ajunge la cos pe drumul cel mai scurt.

El va trebui sa realizeze trecerea pe langa coechipier cat mai aproape, fara a lasa apararii loc sa se strecoare si sa execute driblingul cat mai in adancime, pentru a folosi avantajul creat de blocaj.

Pentru executia corecta a blocajului se urmareste o pozitie care sa respecte regula cilindrului, cu bratele pozitionate pentru a proteja zonele sensibile la contact si corpul asezat pe viitoarea directie de deplasare a aparatorului.

Exista si posibilitatea ca blocajul sa fie asezat cu spatele la aparator, caz in care iesirea spre cos se realizeaza mult mai rapid, dar presupune ca posesorul de minge sa isi ‘aduca” (dirijeze) in blocaj adversarul direct.

Iesira din blocaj spre cos (“pick&roll”) se poate face in doua feluri:

Dupa fixarea aparatorului se executa o pirueta 180* pe piciorul mai apropiat de cos si se intarzie interventia aparatorului mingii, daca acesta a ales sa evite blocajul pe sub, creindu-se asfel o relatie de 2x1 pentru scurt timp

Dupa executarea blocajului jucatorul se deplaseaza imediat spre cos, pasind mai intai cu piciorul asezat mai departe fata de cos, cand aparatorul mingii alege sa depaseasca blocajul pe deasupra acestuia.

In oricare dintre situatii scopul principal este crearea unui avantaj (relatie 2x1) pe o suprafata cat mai mare, pentru o perioada de timp cat mai mare.

Iesirea din blocaj in lateral sau uneori inapoi (“pick&pop”)

Respecta aceleasi reguli ale executarii blocajului, doar ca iesirea se face in lateral (inapoi), creind astfel cat mai repede o distant cat mai mare intre aparatorul direct –care ajuta la inchiderea patrunderii – si cel care executa blocajul.

Pentru invatarea blocajului la om cu minge, trebuie ca tori jucatorii, indifferent de talie sau gabarit sa treaca la inceput faza si prin faza executarii blocajului si prin faza utilizarii lui.

Din punct de vedere metodic, se incepe cu relatia 2x0 static, apoi din miscarea ambilor jucatori, apoi in relatia 2x1 (cu aparator la minge), relatia 2x2 fara stabilirea regulilor in aparare si apoi la conditii de joc.

Pentru o eficienta ridicata a relatiei blocaj/iesire e necesar ca sportivii sa aiba insusite bine elementele de tehnica individuala (dribling, pasa) precum si abilitatea de a “citi” apararea si de a rectiona in acord cu actiunile jucatorilor aparatori. De aceea e dificil ca inainte de varsta de 15 ani un jucator sa fie pregatit sa execute productiv blocajul/iesire.

Blocajul la om fara minge

Are ca scop crearea unui avantaj de scurta durata pentru atacantul fara minge in incercarea lui de a primi mingea sau de a finaliza. Pentru a fi eficient, blocajul la om fara minge presupune o insusire temeinica a tuturor tehnicilor de demarcaj si patrundere, o foarte buna coordonare in spatiu si timp a pasatorului cu jucatorul care foloseste blocajul, precum si o tehnica foarte buna a pasarii mingii, prinderii ei si a pozitiei de tripla amenintare. De asemenea, jucatorul atacant care se demarca trebuie sa aiba o experienta a jocului care sa-I permita sa isi modifice drumul sau spre minge in functie de reactia apararii.

Jucatorul care executa blocajul trebuie sa o faca respectand prevederile regulamentului si sa aseze blocajul pe directia de deplasare a aparatorului.

Ca si demarcajul, blocajul la om fara minge se clasifica in functie de drumul urmat de atacant, in exterior fata de cos (lateral, pe centru, iesire de pe linia de fund, etc) sau spre cos (“back screen”) si in functie de tipul blocajului ( simplu, dublu, succesiv – “stagger”).

Tot in functie de reactia fata de actiunea apararii, iesirea din blocaj poate fi in semicerc ( rotunda- “curl”) sau departe de blocaj (larga – “flat”).

Indiferent de cat de bine executat este blocajul, eficienta acestuia depinde in cea mai mare masura de primitorul de minge care – in functie de avantajul capatat fata de aparator – va trebui sa ia decizia potrivita in actiunea sa imediat dupa promirea mingii – aruncare, patrundere, pasa. Acesta va putea sa speculeze avantajul creat de blocaj doar daca viteza de demarcaj, prinderea mingii si pozitia de tripla amenintare sunt executate constant correct.

Depasirea (relatia 1x1)

Exista in general trei situatii in care se regaseste relatia 1x1:

• Atunci cand atacantul si aparatorul se afla pe loc
• Atunci cand atacantul se afla in miscare in dribling
• Atunci cand atacantul primeste mingea in alergare (precedat de demarcaj)

Indifferent de situatia in care se afla, atacantul trebuie sa speculeze primul avantaj pe care il poate avea: aruncarea la cos. Pentru a putea beneficia de o aruncare eficienta, el trebuie sa aiba bine insusite oprirea, prinderea mingei, pozitia fundamental, tripla amenintare.

Pentru relatia 1x1 cu plecare de pe loc, o importanta majora o are prima pasire, odata cu efectuarea driblingului. Trebuie insistat asupra faptului ca lucrurile simple sunt eficiente si descurajata tendinta de a incepe driblingul in relatia 1x1 pe loc, fara a se crea vreu avantaj major asupra apararii din primul moment.

Se va insista de asemenea ca prima solutie in rezolvarea relatiei 1x1 este aruncarea la cos.

Pentru a dezvolta eficienta primei pasiri, se folosesc exercitii pentru stimularea pasirii in adancime si crearea de avantaj prin surprinderea sau dezechilibrarea aparatorului direct. Pentru acest lucru se vor folosi si fente sau inlantuiri de fente, anterior declansarii depasirii. Fentele trebuie sa declanseze reactia aparatorului atat inainte-inapoi, cat si sus-jos.

Un alt aspect important al depasirii si care se regaseste in orice situatie de 1x1 este folosirea de catre atacant, in avantajul sau, a corpului, atat ca protectie, cat si pentru a mentine sau mari avantajul creat prin prima pasire, fenta sau viteza de deplasare anterioara. Pentru a beneficia de acest avantaj, jucatorul trebuie sa fie incurajat sa initieze si uneori sa mentina contactul fizic in deplasare cu aparatorul direct prin exercitii ce include aparare cu handicap sau reguli prestabilite (ex. cu aparator in spatiu restrains).

Poate cel mai important aspect in relatia 1x1 este finalizarea: alegerea momentului potrivit, dar mai ales a procedeului potrivit. Jucatorii trebuie sa aleaga correct tipul de aruncare la cos din dribling din actiune in conditii de adversitate sau sa foloseasca avantajul spatiului creat in timpul driblingului pentru a finaliza cu aruncare din saritura.

Pentru a instrui relatia 1x1 se vor folosi si structuri ce presupun demarcajul, implicand o tehnica corecta a opririi, pornirii in dribling, aruncarii din saritura, precum si luarea deciziei potrivite in functie de reactia aparatorului.

Patrunderea – demarcajul

Sunt doua notiuni ce presupun jocul si deplasarea fara minge in scopul pregatirii sau finalizarii unei actiuni. Patrunderea face referire la deplasarea atacantului fara minge spre cos pe cand demarcajul presupune si deplasari excentrice fata de cos (spre exterior) in scopul primirii mingii. Aceste doua elemente sunt in stransa legatura cu coordonarea in spatiu/timp („timing/spacing”) de vreme ce presupun corelarea actiunilor a doi jucatori, fie ca e vorba de pasare, patrundere sau depasire, precum si de reactia in functie de aparare.

Patrunderea poate fi:

• Pe partea mingii (front door)
• Pe partea opusa mingii (back door)

Amandoua procedeele presupun surprinderea si depasirea in viteza a aparatorului direct pe directia cosului.

Demarcajul poate fi, in functie de drumul parcurs de jucator:

• In “V”
• In “L”
• In triunghi
• Curb “banana cut”

In functie de reactia fata de miscarea apratorului, demarcajul poate fi:

• Iesire rotunda (“curl”)
• Iesire larga (“flat”)

Acestea reprezinta denumiri generice ale tipurilor de demarcaje. Jucatorii trebuie sa le cunoasca si sa le fie stimulate deplasarea libera in teren in functie de aparare si ceilalti atacanti, in scopul creerii situatiei de primire a mingii si finalizare.

Din punct de vedere metodic, se va incepe cu demarcaje in lateral 450 sau centru 900 si se va insista pe viteza de deplasare si pozitia triplei amenintari in momentul primirii mingii pentru a favoriza declansarea eficienta a patrunderii sau sutul, precum si pe importanta coordonarii pasei si demarcajului in spatiu si timp.

Apoi se va trece la legarea demarcajului cu depasirea spre cos, backdoor si frontdoor, 1x0 si apoi 1x1.

In faza urmatoare se va stimula relatia 1x1 pe ½ teren cu un pasator, cu libertatea atacantului de a-si alege partea de demarcaj.

Se va folosi apoi si relatia 1x1 pe ¼ teren, fara dribling pentru incurajarea si accentuarea demarcajului si a patrunderii.

Demarcajul va fi repetat si in exercitiile dedicate aruncarilor din saritura, in forme diferite, cu accent pe viteza de deplasare, prinderea mingii si pozitia triplei amenintari.

Ca mod de incurajare a jocului fara minge precum si pentru stimularea tuturor tipurilor de demarcaje si a dezvoltarii deprinderilor de coordonare in spatiu/timp („timing/spacing”), in joc se vor folosi la U14 si U16 principiile “passing game”:

• Dupa ce da pas, jucatorul patrunde (se deplaseaza spre cos)
• Pe linia de 3p. jucatorii se deplaseaza pentru a ocupa pozitia cea mai apropiata ramasa libera
• Daca mingea este adusa in dribling spre un jucator, acesta se va deplasa spre cos, urmand a ocupa un loc ramas liber pe semicercul de 3p.

Exceptia o reprezinta jucatorul aflat in coltul terenului care, dupa pasa, patrunde spre cos si revine in pozitia din care a plecat.

Reusita punerii in practica a principiilor passing game tine de gradul de insusire a elementelor de tehnica si tactica individuala a jucatorilor: pase, opriri, aruncari la cos din saritura, dribling si alergare, demarcaj (backdoor si frontdoor), patrundere, depasire, timing si spacing, etc.

Indiferent de problemele pe care le ridica apararea, “passing game” poate fi eficient daca toti jucatorii aplica principiile de baza.

PROFILUL JUCATORILOR

La varsta de U14-U16 are loc prima data o orientare a jucatorilor pe viitoarel lor pozitii de joc. Acest process este unul care va influenta decisiv viitorul si cariera sportivului pe termen lung. De aceea deciziile pe care le ia antrenorul vor trebui sa fie orientate spre interesul pe termen lung, atat al sau cat si al sportivului si sa nu tina cont de particularitatile de moment ale sportivului (somatic, motrice) sau de structura echipei in acel moment.

In acest moment al dezvoltarii sportive, trebuie avut in vedere potentialul pe tremen lung al sportivului si disponibilitatea sa de a participa in continuare la un program mai strict, mai riguros, mai incarcat si mult mai solicitant decat pana acum, fiindca trebuie ca intreg procesul de instruire si educatie sa fie dirijat spre formarea unui sportiv de performanta.

Trebuie cautati si descoperiti acei sportivi care se pot alinia la doua cerinte:

• Jucatori care POT juca, nu cei carora LE PLACE sa (se) joace,
• Jucatori carora le place ceea ce fac, nu cei care fac ceea ce le place.

La aceștia trebuie descoperit, evaluat si stimulat nivelul de competitivitate al fiecarui spoartiv (cu sine, cu coechipierii, cu antrenorul, cu adversarii), fara de care nu poate progresa si performa niciun sportive de performanta.

Este de asemenea important ca, impreuna cu antrenorul, sportivul sa isi stabileasca obiective realiste pe termen mediu si lung, pe care va trebui sa si le atinga. Totusi, neindeplinirea unor asemenea obiective nu trebuie sa devina motive de deznadejde sau de scadere a gradului de incredere in fortele proprii, ci trebuie reevaluate obiectivele in raport cu realiatile de moment.

1. Rolul antrenorului

Antrenorul este cel care este responsabil de dirijarea si modelarea sportivului atat in plan professional (sportive) cat si social. Deciziile si solicitarile sale au impact major asupra tuturor compnentelor vietii sportive si extrasportive a jucatorului, implicand familia, factori economici, scoala, etc.

De aceea pentru a reusi sa aleaga deciziile cele mai bune si sa le puna in practica, antrenorul trebuie:

• Sa fie educat – academic si specific si din acestea rezulta o capacitate ridicata de predictie
• Sa fie permanent un exemplu – comportament, atitudine (adversari, arbitrii, parinti, sustinatori, comunitate), limbaj
• Sa fie un bun organizator – sarcini administrative, planificarea activitatii in antrenament, stabilirea obiectivelor realiste
• Sa detina mijloace de control si influentare a activitatii si dezvoltarii sportivului sub toate aspectele
• Sa aiba rabdare, viziune si incredere in fortele proprii si ale sportivilor
• Sa fie dedicate, cu putere de munca si dorinta
• Sa aiba o etica a muncii corespunzatoare aspiratiilor sale
• Sa fie un foarte bun comunicator (verbal si nonverbal) cu sportivii, parintii, comunitate
• Sa aiba puterea de a-si centra intreaga activitate pe sportivi si nu pe sine

2. Fazele dezvoltarii jucatorului

Varsta de 14-16 ani este cea in care jucatorii ajung sa isi contureze si defineasca personaliatea, atat in sport cat si in afara terenului. De aceea toti factorii care contribuie la aceasta trebuie atent supravegheati – scoala, mediul, colectivul, echipa, activitati extrasportive, etc

Tot in aceasta perioada trebuie dezvoltata motivatia pentru antrenament si joc, cu trimitere directa la gradul de competitivitate. De aceea e momentul ca in joc, sportivul sa poata sa constientizeze roadele muncii depuse pana in acest punct si sa isi inatreasca aceste satisfactii (reusite tehnice, tactice, munca si spiritul de echipa).

Jucatorul trebuie sa isi construiasca si o solida etica a muncii, formata din obiceiuri, rutine, respect fata de munca sa,a colegilor si adversarilor, a antrenorului.

3. Pozitiile de joc si responsabilitati

POZITIA 1. – CONDUCATOR DE JOC / “POINT GUARD” PG

Caracteristici:

• Stabilitate emotional si forta mental;
• Creativitate;
• Calitati de leader;
• Responsabilitate; ;
• Asumarea momentelor cheie in joc;

Cerinte:

• Sa transporte repede mingea in terenul din fata;
• Sa poata face fata si sa treaca in siguranta pressingul;
• Sa poata crea asisturi;
• Sa controleze ritmul jocului;
• Sa poata marca din aruncari din saritura, dar si din patrundere;
• Sa joace perfect Pick&roll;
• Sa poata citi usor apararea si sa speculeze slabiciunile acesteia;
• Sa asigure echilibtul si tranzitia defensive;
• Sa dea intensitate apararii, punand presiune la minge si jucand la interceptive (deny) cand e nevoie;
• Sa apere in situatie de neoptrivire de talie (mismatch) ;
• Sa stie sa provoace fault in atac;

POZITIA 2. – EXTREMA / “SHOOTING GUARD”-SG

Poate fi prin excelenta un aruncator-shooter, sau poate avea si abilitati de patrundere

Caracteristici:

• Sa poata face fata presiunii jocului si mai ales a momentelor cheie la finalizare;
• Sa fie in egala masura marcator dar si creator pentru coechipieri;

Cerinte:

• Este primul om care pleacă pe contraatac;
• Sa poata finaliza si in atacul de tranzitie prin orice mijloace;
• Este parte activa a sistemelor in atacul pozitional;
• Ajuta PG la organizarea jocului;
• Citeste si speculeaza slabiciunile adversarului;
• Citeste perfect apararea si reactioneaza in consecinta;
• Este un foaret bun jucator de pick&roll si pick&pop;
• Are abilitatea de a marca in conditii dificile;
• Finalizeaza situatiile de nepotrivire de talie (mismatch) ;
• Apara pozitiile 1,2 si 3;
• Face fata in aparare la situatiile de mismatch;
• Apara foartye bine situatiile de pick&roll si pick&pop;
• Joaca agresiv la interceptive (deny) si pune presiune la minge cand e necesar;
• Ia parte la rotatii defensive efficient si realizeaza interceptii.

POZITIA 3 – EXTREMA MICA / “SMALL FORWARD”-SF

In functie de caracteristicile fizice poate fi 3-2 sau 3-4

Caracteristici:

• Este un “all around player” adica face fata tuturor situatiilor de joc;
• Este robust fizic, luptator;
• Este dedicat si determinat prin atitudine si exemplu de daruire.

Cerinte:

• Finalizeaza atat din aruncare din saritura cat si din patrundere;
• Este parte active la finalizarea contraatacului sau a tranzitiei offensive;
• Are rol major in recupararile ofensive/defensive;
• Foloseste bine blocajul pentru a finaliza;
• Este parte activă in atacul pozitional – aseaza si foloseste blocaje;
• Coopereaza cu jucatorii la interior;
• Finalizeaza in pozitia cu spatele la cos;
• Poate apara pozitiile 1 -5;
• Este preocupat de tranzitia defensivă;
• Primeste si indeplineste sarcini specifice in aparare;
• Joaca mismatch in aparare;
• Este un bun aparator de pe partea opusa mingii – face interceptii – si realizeaza eficient rotatii in aparare;
• Prin jocul la intercepte, taie pasele de inceput ale atacului.

POZITIA 4. – EXTREMA MARE / “FORWARD”

Poate fi de profilul 4-5 sau 4-3

Caracteristici:

• Este un jucator disponibil la efort;
• Are realizari de finete;
• Are un grad mare de anticipatie;
• Are spirit de echipa;

Cerinte:

• Joaca atat cu fata cat si cu spatele la cos, avand la indemana procedee de finalizare pentru ambele situatii;
• Arunca si marcheaza de 3p;
• Poate patrunde cu usurinta;
• Este un bun pasator;
• Are rol major in recuperarea mingii – ofensivă/defensive si realizeaza blocajul defensiv;
• Este parte a tranzitiei ofensive ca trailer;
• Este un foarte bun jucator de pick&roll si pick&pop;
• Organizeaza tranzitia defensive si face fata la apararea in mismatch;
• Poate apara pozitiile 1 – 5;
• Apara orice jucator in postul de pivot;
• Apara foarte bine pick&roll si pick&pop;
• Anticipează situațiile și blochează aruncările la coș (Pune capac);
• Este primul jucator in ajutorul primar (“early help”) si inchide patrunderile;
• Ia parte la capcane.

POZITIA 5. – PIVOT / “CENTER” –C

Poate fi pozitia 5 clasic sau 5-4

Caracteristici:

• Inzestrat fizic, cu spirit de lupta;
• Nu refuza contactul, chiar il provoaca; are spirit de sacrificiu;
• Dispus la efort supramaximal, “isi pune corpul la dispozitia echipei”.

Cerinte:

• Joaca pick&roll si pick&pop foarte bine;
• Finalizeaza din apropierea cosului, atat cu spatele cat si cu fata la cos, cu procedee variate;
• Are ca preocupare principal recuperarea ofensiva/defensivă;
• Aseaza blocaje la om cu si fara minge si executa iesiri eficiente din blocaj;
• Este un bun pasator pentru jocul positional dar si pentru primul pas de contraatac;
• Ia parte la tranzitia ofensiva;
• Apara pozitiile 4-5;
• Face fata situatiilor de mismatch in aparare;
• Apara perfect situatiile de pick&roll si pick&pop;
• Anticipează situațiile și blochează aruncările la coș (Pune capac);
• Este primul jucator in ajutorul primar (“early help”) si inchide patrunderile.

Cel mai important aspect al procesului de orientare pe posturi la aceasta varsta de 14-16 ani este ca selectia sa nu fie facuta exclusiv pe criterii de inaltime la acel moment. Trebuie sa se tina cont de suma calitatilor si potentialului pe termen mediu si lung al fiecarui sportiv si de capacitatea de predictie a antrenorului in ceeea ce priveste dezvoltarea ulterioara a sportivului.

Trebuie depasite cu hotarare interesele si orgoliile de moment, pentru realizarea unui obiectiv realist pe termen lung, acela de formare corecta si durabila a unui viitor sportiv de performanta.